Istorie

Anticul şi Primitivul Rit de Misraïm şi Memphis, este rodul fuziunii dintre Ritul de Misraïm sau “de Egipt” - apărut la Veneţia în 1801, graţie lui Philalete Abraham şi răspîndit cu repeziciune în Italia şi Franţa - şi Ritul de Memphis sau Oriental - fondat de Etienne Marconis în 1839 la Paris.

În arhivele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic sunt conservate, printre alte documente, trei pergamente care parcurg pe cît posibil originile şi ramificaţiile celor două Rituri, pînă la fuziunea lor survenită graţie Eminetului Frate Marco Egidio Allegri care, în 1923 devine Mare Conservator ad vitam al Ritului de Memphis din Palermo, trecut ulterior în adormire din 1925, an în care devine Puterea Supremă a Ritului de Misraïm din Veneţia.

Informaţiile despre cele două Rituri sunt însă fragmentate datorită vicisitudinilor istorice suferite. Ambele, dar mai ales Ritul de Misraïm, au întîmpinat de-a lungul timpului numeroase opoziţii din partea puterii politice, dar şi a altor obedienţe masonice care, pătrunse de aerul de libertate şi democraţie adus de Revoluţia Franceză, greu puteau suporta un Rit care se declara aristocratic.

Un prejudiciu sensibil a adus după sine persecuţia sistematică din secolul al XIX-lea condusă de autorităţile austriece în Lombaridia şi Veneţia, dar şi de guvernele altor mici state ale Peninsulei, de către biserică în general şi, în secolul al XX-lea, de regimul fascist; cu atît mai greu a fost neajunsul creat de lupta condusă de diverse Mari Oriente, care au încercat prin toate mijloacele să absoarbă Ritul de Misraïm. Cu toate acestea, documentele cele mai importante au fost conservate şi transmise pînă în zilele noastre.

Prin această scurtă sinteză am încercat doar să relevăm faptul că Anticul şi Primitivul Rit de Misraïm şi Memphis este rezultatul a unirii Ritului de Misraïm cu Ritul de Memphis.

Înainte de a purcede la studiul istoriei celor două Rituri unite, care începe odată cu anul 5941 Era Misraïm (1945 d.Ch.), ar fi potrivit să punem în lumină trecutul Ritului de Misraïm şi a Ritului de Memphis pînă la această dată.

• Istoria Ritului de Misraïm - ramura Veneţia

Există pe piaţă o carte foarte importantă din punct de vedere istoric (Gastone Ventura, “Riturile masonice de Misraïm şi Memphis” - din păcate încă netradusă în limba română, n.n.). În prefaţa acestei lucrări, autorul menţionează că despre Riturile de Misraïm şi Memphis au scris un mare număr de autori masoni şi nemasoni, dar superficial şi aproape întotdeauna în trecere, fără a le putea cu adevărat prezenta, fie datorită prea puţinelor documente existente sau a dificultăţii de a le aduna şi cu atît mai mult de a obţine drepturile de publicare a lor, fie din alte raţiuni care pot fi puse pe seama rezervelor pe care aceste două Rituri le-au manifestat întotdeauna, chiar şi după persecuţiile şi calomniile la care au fost - şi sunt în parte chiar şi astăzi - supuse, din partea organizaţiilor masonice mai puternice (din punct de vedere numeric) şi datorită tendinţelor radicale şi materialiste.

Gastone Ventura, care era în perioada scrierii acestei cărţi Suveranul Mare Hyerophante General al Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memhis - Suveranul Mare Sanctuar Adriatic şi care a avut astfel posibilitatea consultării nestingherite a arhivelor Ritului, ne spune că nu este posibilă stabilirea unei date exacte a naşterii Ritului de Misraïm, dar că există menţiuni ale acestui Rit deja din primii ani ai secolului al XVIII-lea.

Ritul de Misraïm, ramura veneţiană, apare în acest oraş în anul 1801 datorită lui Philalete Abraham (baronul Tassoni di Modena ?) dar, după o sumă de întîmplări, intră în adormire, pentru a reapărea în anul 1848, odată cu proclamarea Republicii Veneţia; reintrat în adormire aproape imediat, reapare în 1865, rămînînd activ pînă la data de 6 aprilie 1867. În data de 20 aprilie 1867, Suprema Putere a Ritului, reunită la Veneţia, promulgă următorul document, conservat în arhivele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic:

G.∙.A.∙.O.∙.

E.∙.M.∙.E.∙.T.∙.

R.∙.A.∙.O.∙.

SUPREMA PUTERE

Or.∙. Supremului Mare Consiliu General al Suveranilor Mari Maeştri Absoluţi ai Ordinului de Misraïm şi celor patru serii ale sale, 90˚ şi ultim grad, avînd sediul în Valea Lagunei Veneţiei, sub punctul fix al Stelei Polare la 45˚ 26’20’ N, 12˚ 20’33’ E, în ziua a 20-a a lunii a IV-a a anului V.∙.L.∙. 5863.

către toţi masonii regulari

S.∙.S.∙.T.∙.P.∙.D.∙.T.∙.

Vă aducem la cunoştinţă că Supremul Mare Consiliu General de 90˚ şi ultim grad al Ritului de Misraïm, Suprema Putere pentru Italia şi Universală, a decis în adunarea generală extraordinară din ziua a 19-a a lunii a IV-a a anului V.∙.L.∙. 5863 (1867 d.Ch.) punerea în adormire, în Italia, a Ritului în primele sale 4 serii şi în singurele sale 16 clase şi 86˚, pînă ce retrezirea acestora va fi considerată oportună de către Suprema Putere şi pentru ea de către Supremul Mare Conservator. Astfel, a fost constituit un Triunghi din trei Mari Conservatori, în persoanele Sublimilor Fraţi Giuseppe Darresio 90˚, Antonio Zecchin 90˚ şi Luigi Della Migna 90˚, ca ei să decidă cînd va sosi momentul oportun pentru a transmite Supremele Puteri Conservatoare ale Ordinului şi ale Ritului acelui Frate pe care îl vor considera a fi cel mai demn, astfel încît continuitatea transmiterii puterii să fie păstrată ab æternum. În virtutea acestor decizii, Supremul Mare Consiliu al Suveranilor Mari Maeştri Absoluţi de al 90˚-lea şi ultim grad al Ritului de Misraïm (seu Ægypti), oferă Prea Iluştrilor şi Prea Puternicilor Fraţi Giuseppe Darresio, Antonio Zecchin şi Luigi Della Migna puteri depline pentru a numi Supremul Mare Conservator al Ordinului şi al Ritului.

Promulgat în Valea Lagunei Veneţia,

în a XX-a zi a lunii a IV-a a anului 5863 de Misraïm.

Supremul Mare Conservator

Giovanni Pallesi d’Altamura 33˚66˚90˚

Giuseppe Darresio 33˚66˚90˚ Locus

Antonio Zecchin 33˚66˚90˚ (sigiliu de ceară)

Luigi Della Migna M.T. 33˚66˚90˚

Documentul poartă pe verso semnăturile Supremilor Mari Conservatori ce au succedat după anul 1867 şi pînă astăzi.

Cu actul care urmează, în prima zi a lunii Phemenot a A.∙.L.∙. 5941, la acea dată Suprem Mare Conservator Egidio Allegri, 90˚, purcede la trezirea Ritului:

În anul 1867 a erei vulgare, Ordinul Templului de limbă italică, punînd în adormire Puterea supremă a Ritului Egiptean cu sediul la Veneţia, numea trei Mari Conservatori ai Ritului în persoanele Sublimilor Fraţi Giuseppe Darresio 90˚, Antonio Zecchin 90˚ şi Luigi Della Migna 90˚. De la aceştia, puterile vor fi conferite Preaputernicului Supremu Mare Conservator Alberto Francis 90˚ care, la rîndul său, le va transmite lui Luigi Bo .∙. 90˚. Apoi, puterile vor fi transferate Preaputernicului Marco Egidio Al.∙., devenit astfel Mare Conservator 90˚, ad vitam.

În conformitate cu aceste prerogative şi prevalîndu-ne de puterile acordate în conformitate cu articolele 14 şi 15 ale Statutelor (titlul III, secţiunea 1), în prima zi a lunii Phemenot a A.∙.L.∙. 5941, Noi, Marco Egidio Allegri, 33˚ al Ritului Scoţian, 33˚95˚ al Ritului de Memphis, Mare Maestru Ad Vitam al Ordinului de Misraïm şi Supremul său Mare Conservator, am decis trezirea şi înălţarea Suveranului Consiliu General de 90˚ şi ultim, ca Putere Supremă al Ordinului şi Ritului, stabilind uniunea cu Ritul de Memphis şi chemînd pe următorii Preaînţelepţi şi Distinşi Fraţi să facă parte din el: ... (urmează numele a 11 persoane).

• Istoria Ritului de Memphis în Egipt şi la Palermo

1839 - Ritul de Memphis, în 92˚ apare la Paris, sub conducerea Marelui Hyerophante Etienne Marconis de Negre.

1856 - Se constituie la Alexandria un Sublim Consiliu al Ordinului, sub denumirea de Marele Orient din Egipt. Charta stabilita de Marconis dădea toate prerogativele pentru constituirea unui Suv.∙.Sanct.∙., Mare Maestru fiind numit Joseph de Beauregard.

1862 - Ritul este absorbit de către Marele Orient al Franţei, care îi reduce gradele la 33.

1867 - Constituirea, în plină legitimitate, sub conducerea Principelui Halim Pascia, a unui Suv.∙.Sanct.∙. şi a unei conduceri supreme a Ordinului de Memphis. Suveranul Sanctuar francez fusese dizolvat.

1868 - Moare Etienne Marconis de Negre.

1869 - Punerea în adormire a Ritului în Egipt, după condamnarea la exil a Marelui Maestru.

1870 - Trezirea M.∙.Or.∙. de către S. A. Zola.

1874 - Pe data de 11 ianuarie Zola este investit cu titlul de Mare Hyerophante în locul lui Marconis.

1876 - Fondarea unei Mari Loji Simbolice, Marea Lojă Naţională din Egipt. Pe data de 25 octombrie, Zola îi conferă gradele 95˚ şi 96˚ lui Giuseppe Garibaldi şi titlul de Mare Maestru de onoare ad vitam al Suv.∙.Sanct.∙. al Egiptului. M.∙.Or.∙. din Palermo, care îşi dorea să asigure continuitatea Ritului, conferă o patentă M.∙.O.∙. al Egiptului, confirmîndu-o pe aceea acordată de Marconis în 1856. Pe data de 15 noiembrie, M.∙.O.∙. al Egiptului îi dă lui Salvatore Sottile, Mare Maestru la Palermo, o chartă constitutivă a unui Suveran Consiliu General administrativ al Ordinului de Memphis pentru Italia şi a Văii din Palermo.

1877 - Marea Lojă Naţională din Egipt devine independentă, dar lasă M.∙.O.∙. al Egiptului administrarea Gradelor Simbolice ale Ritului de Memphis.

1880 - Punerea în adormire a Suv.∙.Sanct.∙. al Egiptului; lucrările continuă totuşi în Marele Templu Mistic.

1881 - Giuseppe Garibaldi este proclamat de către Gianbattista Pessina Mare Hyerophante al Ritului Reformat de Memphis şi al Ritului Reformat de Misraïm. La proclamare participă Sanctuarele din Statele Unite, a Angliei şi Irlandei şi a României, pe lîngă cele ale lui Pessina. M.∙.O.∙. al Egiptului contestă legitimitatea acestei Proclamări, recunoscîndu-l doar pe Zola.

1883 - Marele Hyerophante Zola îşi dă demisia, numindu-l ca succesor al său pe Ferdinano Francesco Delli Oddi.

1890 - Pe data de 15 iunie, Salvatore Sottilio trezeşte Ritul de Memphis la Palermo, devenind Mare Maestru al Suveranului Sanctuar pentru Italia. Îi vor succeda în 1900 Salvatore Mortorana, în 1901 Paolo Figlia, în 1903 Benedetto Trigona, în 1921 Reginald Gambier Mac Bean.

1900 - Pe data de 30 mai, Ferdinano Francesco delli Oddi este recunoscut ca Mare Hyerofante de către Suveranele Sanctuare din Statele Unite, Anglia şi Irlanda, România, Italia, Spania şi Egipt.

1906 - Ritul este trecut în adormire.

1921 - Trezirea Ritului de Memphis la Palermo prin cei trei Patriarhi Giuseppe Sullirao, Giovanni Sottile şi Reginald Gambier Mac Bean. Ultimul devine Mare Maestru General pentru Italia şi statele dependente.

1923 - Pe data de 23 septembrie, Mac Bean îi conferă puteri depline printr-o patentă lui Marco Egidio Allegri, pentru instalarea, atunci şi pentru vremurile ce vor veni, de organisme masonice în Veneţia şi Lombardia, în măsura în care contextul dificil o va permite.

• Fondarea şi istoria Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis, Suveranul Mare Sanctuar Adriatic

Cum am specificat mai sus, 23 septembrie 1923, era vulgară, este data la care Preaputernicului F.∙. Marco Egidio Allegri, 33˚95˚, Mare Conservator Ad Vitam, îi este conferită o patentă a Ritului de Memphis, Suveranul Sanctual din Palermo - semnată de către Suveranul Mare Maestru General Reginald Gambier Mac Bean, 33˚96˚, de către Marele Segretar General Tom Virtzi, 33˚95˚ şi de către Marele Cancelar General, F.∙. Benintende, 33˚95˚ - în vederea instaurării, atunci şi în vremurile ce vor veni, de organisme masonice, în măsura în care contextul dificil o va permite, în Veneţia şi Lombardia.

În 1925, Preaputernicul Frate Marco Egidio Allegri, 90˚ al Ritului de Misraïm, devine Puterea Supremă a Ritului, ale cărui prime 86˚ erau atunci în adormire. Neputîndu retrezi aceste grade, din cauza legii fasciste care interzicea masoneria în Italia şi datorită intrării în adormire şi a Ritului de Memphis din Palermo, el începe munca de unificare a celor doua Rituri, în aşteptarea unor vremuri favorabile reactivării lor.

Pentru înţelegerea completă a istoriei şi a situatiilor este necesar să precizăm că mare parte a membrilor celor două Rituri din Veneţia, erau deasemenea şi membri ai Ordinului Martinist în Grupurile de Lucru “Il Veneziano”, “Poseidonia”, “San Martin”. Dintre acestea, Grupurile “Il Veneziano” şi “Poseidonia” nu şi-au întrerupt lucrările pe perioada regimului fascist. După cum bine se ştie, Ordinul Martinist nu necesită Temple speciale pentru a se reuni, Lucrările fiind valide chiar dacă participanţii sunt doar doi. Vîrfurile grupurilor martiniste în Veneţia erau Flamelicus (M. E. Allegri) şi Artephius (O. U. Zasio). Din aceste motive noi spunem că Riturile de Misraïm şi de Memphis, ramura Veneţiană, au fost conservate de catre martinişti.

În data de 16 mai 1945, imediat după terminarea Celui de-al Doilea Război Mondial, Marco Egidio Allegri, prevalîndu-se de autoritatea sa ca Putere Supremă de 90˚ al Ritului de Misraïm şi ca Mare Conservator Ad Vitam al Ritului de Memphis, reuneşte cele două Rituri. Dă astfel viaţă Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis şi pune bazele Suveranului Mare Sanctuar Adriatic a Marilor Conservatori ai Ordinului şi al Ritului, de 33˚90˚95˚, avînd jurisdicţie în două emisfere, al cărui Imperator ai Principilor Patriarhi de Memphis şi Suveran Mare Hyerophante General - Suveran Mare Maestru, 33˚90˚97˚, devine.

Fondează, deci, Suveranul Templu Mistic ai Principilor Patriarhi de Memphis, de 32˚90˚94˚, Sublimul Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ “Nephertum”, Capitulul R+C a Orpheilor şi stabilea în plus permanenţa Venerabilei Loji Mamă şi Maestră “Osiris”, punînd Ritul la Zenitul Veneţia, pentru a confirma filiaţia existentă şi a asigura continuitatea în vremurile ce vor urma.

Pe data de 14 octombrie 1949, Eminentul Frate Marco Egidio Allegri, trecea la Marea Piramidă Eternă, numind succesorul printr-un testament scris de mână în persoana Preaputernicului Frate Contele Ottavio Ulderico Zassio. Acesta, din mai multe motive, unul dintre ele fiind dificultatea organizării, decreta suspendarea lucrărilor la gradele 1˚ - 18˚30˚, lăsînd active doar Camerele Superioare ale Ritului, 30˚90˚ - 30˚90˚95˚, şi Venerabila Lojă Mamă şi Maestră “Osiris”.

Contele Ottavio Ulderico Zassio, intelectual rafinat, gentilom şi spirit profund iniţiat, pregăteşte retrezirea tuturor Camerelor Ritului, organizînd un grup de cîteva persoane cărora le-a transmis învăţăturile sale, sensibilitatea sa iniţiatică şi cea mai pură dorinţă de cunoaştere. Contele, a trecut la Marea Piramidă Eternă în data de 5 mai 1966, lăsînd succesiunea testamentară în favoarea Contelui Gastone Ventura.

La data de 1 februarie 1967, Preaputernicul Frate Gastone Ventura încredinţa Fratelui Francesco Brunelli, în acea vreme în grad 33˚90˚95˚, o patentă pentru a constitui exclusiv în Valea Tevere un Sublim Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ şi pentru a confirma filiaţia de la Giuseppe Garibaldi.

În acelaşi timp, în Valea Piave era activ Sublimul Consistoriu a Gradelor 30˚90˚ “Nephertum”. Este necesar acum de precizat faptul că Preputernicul Frate Gastone Ventura (Aldebaran), asemenea predecesorilor săi, F.∙. M. E. Allegri (Flamelicus), Preaputernicul Frate O. U. Zassio (Artephius), deţinea şi exercita şi funcţia de Suveran Mare Maestru al Ordinului Martinist. Asemenea lui şi F.∙. Francesco Brunelli (Nebo) era martinist, fiind numit de către Gastone Ventura Mare Maestru Adjunct al Ordinului Martinist.

În anul 1970, Brunelli, admirator fervent al lui R. Ambelain - faimos scriitor francez de literatură ezoterică masonică şi martinistă pe care Brunelli îl considera maestrul său spiritual şi care, printre altele, era Mare Maestru General al unui Ordin numit Anticul şi Primitivul Rit de Memphis-Misraïm, cu filiaţii pe linia Pessina-Yarker-Reuss-Papus-Teder-Bricaud-Ambelain -, a pregătit, din ambiţie sau poate la sugestiile lui Ambelain, un complot împotriva Fratelui Gastone Ventura, materializat un an mai tîrziu într-o revoltă deschisă ce a avut drept urmări ieşirea lui din lanţul martinist şi din acela al Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis. După ieşirea sa din cele două ordine, Brunelli a fondat Ordinul Martinist Antic şi Tradiţional şi, folosind o patentă acordată de maestrul său Ambelain, Anticul şi Primitivul Rit de Memphis- Misraïm, Marele Sanctuar Italian, aderent şi subordonat Suveranului Sanctuar Internaţional de la Paris (actualmente acest Rit aparţine Camerei Riturilor din Marele Orient al Italiei).

Revolta lui Brunelli odată încheiată, la data de 28 noiembrie 1971, Preputernicul Frate Gastone Ventura reuni în Templul Piramidei din Bologna Suveranul Mare Sanctuar Adriatic şi proclamă trezirea efectivă a Anticului şi Primitivului Rit Oriental de Misraïm şi Memphis în toate Gradele şi Templele sale. În mai multe rînduri, Ventura îi ceru lui Brunelli restituirea patentei pentru constituirea Consistoriului Regional în Valea Tevere care, printre altele, nu fusese niciodată alcătuit. Brunelli însă, nu restitui niciodată patenta, drept pentru care Gastone Ventura îl radie cu propria mînă din Cartea de Aur, la data de 30 noiembrie 1971.

La data de 28 iulie 1981, Marele Frate Gastone Ventura trecea la Marea Piramidă Eternă, lăsînd succesiunea testamentară a Marii Hyerophanii şi titlul de Mare Maestru Preaputernicului Frate Sebastiano Caracciolo

La data de 4/4/2013, Marele Frate Sebastiano Caracciolo trecea la Marea Piramidă Eternă, lăsînd succesiunea testamentară a Marii Hyerophanii şi titlul de Mare Maestru Preaputernicului Frate Roberto Randellini.